Septembrie

M-am trezit intr-o zi care nu e a mea, imi e straina asa cum straina ma simt in asta zi ponosita de toate. Nimic nu-mi apartine, nimic nu-i al meu, nici gandul, nici simtirea, nici cuvintele ce pe la altii le citesc, in carti, in bloguri, pe buze. Le primesc si atat de straina imi sunt incat ma intreb cum sa reactionez la tumultul de informatii primite intr-o banala zi de 16.

Resping. Ma cearta. Asa nu-mi pasa de ce se intampla, ci de rolul pe care ma obliga sa-l joc.

Tresar. Ma calmez si continui sa consum ziua precum un robot.

Strabat randuri dintr-o carte ce mi se impune sa o citesc si o urasc, asa cum ii urasc si tematica de pluripartitism. Bleac. Navighez printre cuvinte sucite ce ma enerveaza iar gandul imi distrage atentia spre alte meleaguri, ajungand sa citesc la foc automat, uitand ca mai trebuie sa si asimilez ceva din randurile parcurse.

Ce zi aiurita. Ma perind intr-o scurta vizita prin bloguri si ajung la bunul oltean, provincialul meu simpatic si ma enervez in rand cu el, las sa-mi cada o tirada de cuvinte la adresa unui copil care s-a trezit sa arunce cu noroi in provincialii care au avut tupeul sa ia cu asalt capitala draga si infloritoare si sa o supuna batjocorei?????? Uau.

Si in mintea unora s-a nascut brusc ideea ca tot ce e urat in capitala se datoreaza provincialilor. Nu e corecta o astfel de judecata. Nu se cade sa spui asa ceva. Drace, am fost de cateva ori in capitala si nimic din ce am vazut acolo nu m-a atras intr-o asa masura sa ajung sa-mi spun macar in gand ca mi-as dori vreodata sa locuiesc acolo. Mi-e prea drag orasul meu:

cu cladirile lui,

cu zidurile unei vechi cetati de caramida ce traseaza parca o linie intre nou si antic,

cu parcul plin de arini printre care se strecoara molcome carari presarate cu bancute,

cu imensul muzeu al satului, in care pot sa-mi imaginez cum traia candva moldoveanul de Nica a lui Creanga

cu linistea si calmul caracteristic ardeleanului.

Nu pot, dar nici cu noroi nu dau in vecina mea, careia cu drag ii spun ‘buna’ in fiecare zi si care vine de undeva de prin partile moldovei, sau sa ignor pe vorbareata de la parter care se vede de la o posta ca vine de prin partile olteniei. Cum sa traiesc fara ei? Cum sa-i ignor cand vara stam pe banca de sub tei si depanam amintiri in timp ce cu un ochi surpaveghem pitici nazdravani? Sau iarna cand puiul de oltean imi bate timid in usa si urla ‘primiti cu colindul?’ Ori pe nazdravanul ala de moldovean ce vine plin de sine si-mi spune ’sar’naaaaaa, primiti stropitu?’ Cum sa vreau sa ii uit cand fac parte dintr-un ritual al sarbatorilor, al vietii. Sau sa pun pe seama lor gunoiul de pe strazi, ori gaura ce se hlizeste spre soferi din mijlocul soselei?

In primul rand un oras e imaginea oamenilor care locuiesc in el. Sarmanii bucuresteni. Mai ca imi vine sa le plang de mila la gandul ca i-au vandalizat ticalosii astia de provinciali.

Curios. Nu ne doare ca ne resping italienii, nu ne mai pasa ca o lume ne boteaza cu nume oribile, de genul: hoti, tigani…. dar ne doare de ce ala are accent de moldovean, de ce celalalt turuie din gura a olteneste sau ca ardeleanul e enervant de calm, ori pe dobrogean il doare in spate ca sta aproape de mare… Ne scoatem ochii intre noi iar pe cei din exterior (strainii) m-i inchipui cum stau cu bratele incrucisate si-si rad in barba in timp ce mormaie: ce oameni, ce natie…

Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, nu acuz, nu dau cu pietre, doar mi-am exprimat un gand care nu-mi da pace.

Sunt o provinciala si nu mi-e rusine.

Dar sa nu uitam, capitala nu e imaginea doar a bucurestenilor ci a unei tari intregi.

PS. In mania mea necugetata am facut greseala sa uit sa amintesc de acei bucuresteni tare frumosi carora le port un profund respect si al caror drum s-a intersectat la un moment dat cu al meu… si ca ei mai sunt, dar sper sa fie suficient de multi cat sa combata principiile invechite si deloc onorabile ale semenilor lor care cauta cal de bataie in provinciali pentru neamplinirile capitalei.

Iar vorba aia:’padure fara uscaturi nu exista’ , se aplica tuturor, hai sa fim sinceri.

No ui cum imi fac io pacate la nervi. Hehehe, imi trebuie un tap ispasitor… am gasit… zodia e de vina, numai ea…

noapte buna